Oțel structuraleste un material de construcție standard fabricat din anumite clase de oțel și este disponibil într-o gamă de forme transversale standard industriale (sau „profiluri”). Clasele de oțel structural sunt dezvoltate cu o compoziție chimică și proprietăți mecanice specifice, concepute pentru aplicații specifice.
În Europa, oțelul structural trebuie să respecte standardul europeanEN 10025, care este administrat de Comitetul European de Standardizare a Fierului și Oțelului (ECISS), un subgrup al Comitetului European de Standardizare (CEN).
Există numeroase exemple de clase europene de oțel structural, cum ar fi S195, S235, S275, S355, S420 și S460. În acest articol, ne vom concentra asupra compoziției chimice, proprietăților mecanice și aplicațiilor S235, S275 și S355, trei clase comune de oțel structural utilizate în diverse proiecte de construcții din Uniunea Europeană.
Conform clasificării Eurocode, oțelurile structurale trebuie desemnate prin simboluri standard, inclusiv, dar fără a se limita la, S, 235, J2, K2, C, Z, W, JR și JO, unde:
În funcție de procesul de fabricație, compoziția chimică și aplicația asociată, pot fi utilizate litere și clasificări suplimentare pentru a identifica o anumită clasă sau un produs specific de oțel structural.
Clasificarea UE nu este un standard global, așadar multe clase relevante cu aceleași proprietăți chimice și mecanice pot fi utilizate în alte părți ale lumii. De exemplu, oțelul structural produs pentru piața americană trebuie să îndeplinească cerințele Societății Americane pentru Testare și Materiale (ASTM). Codurile internaționale încep cu „A” urmat de clasa corespunzătoare, cum ar fi A36 sauA53.
În majoritatea țărilor, oțelul structural este reglementat și trebuie să îndeplinească standarde minime specifice privind forma, dimensiunea, compoziția chimică și rezistența.
Compoziția chimică a oțelului structural este extrem de importantă și strict reglementată. Acesta este principalul factor care determină proprietățile mecanice ale oțelului. În tabelul de mai jos puteți vedea nivelurile procentuale maxime ale anumitor elemente reglabile prezente în clasele europene de oțel structural S235,S275și S355.
Compoziția chimică a oțelului structural este extrem de importantă și strict reglementată. Este un factor fundamental care determină proprietățile mecanice ale oțelului. În tabelul de mai jos puteți vedea procentul maxim al unor elemente reglementate în oțelul structural european de clase S235, S275 și S355.
Compoziția chimică a oțelului structural este foarte importantă pentru ingineri și va varia de la o clasă la alta, în funcție de utilizarea preconizată. De exemplu, S355K2W este un oțel structural călit, denumit K2, cu o compoziție chimică concepută pentru o rezistență mai mare la intemperii - W. Prin urmare, compoziția chimică a acestei clase de oțel structural diferă ușor de cea standard.Grad S355.
Proprietățile mecanice ale oțelului structural stau la baza clasificării și aplicării sale. Deși compoziția chimică este principalul factor care determină proprietățile mecanice ale oțelului, este important să se cunoască și criteriile minime pentru proprietățile mecanice sau performanța, cum ar fi rezistența la curgere și rezistența la tracțiune, așa cum sunt descrise mai detaliat mai jos.
Limita de curgere a oțelului structural măsoară forța minimă necesară pentru a crea o deformare permanentă în oțel. Convenția de denumire utilizată în standardul european EN10025 se referă la limita de curgere minimă a unui tip de oțel testat la o grosime de 16 mm.
Rezistența la tracțiune a oțelului structural este legată de punctul în care are loc deformarea permanentă atunci când materialul este întins sau întins transversal pe lungimea sa.
Oțelul structural este disponibil într-o varietate de clase, dar este adesea vândut preformat într-o formă specifică a secțiunii transversale, concepută pentru o aplicație specifică. De exemplu, oțelul structural vândut sub formă de grinzi în I, grinzi în Z, buiandrugi casetați, profile structurale tubulare (HSS), grinzi în L și plăci de oțel sunt comune.
În funcție de aplicația dorită, inginerul specifică gradul de oțel — de obicei pentru a îndeplini cerințele minime de rezistență, greutate maximă și posibilele condiții meteorologice — precum și forma secțiunii — în raport cu locația necesară și încărcările sau lucrările anticipate care trebuie efectuate.
Oțelul structural are multe aplicații, iar aplicațiile sale sunt variate. Este deosebit de util deoarece oferă o combinație unică de sudabilitate bună și rezistență garantată. Oțelul structural este un produs extrem de adaptabil, adesea preferat de inginerii care doresc să maximizeze rezistența sau structurile în formă de S, reducând în același timp greutatea acestora.
Data publicării: 13 aprilie 2023